Cand eram mica ma imprieteneam foarte repede. Daca in jurul meu erau copii eram convinsa ca trebuie sa merg la ei si sa ne jucam impreuna. Si uite asa de la o simpla intrebare: “Vrei sa fim prieteni?” se legau relatii care durau cu anii. Nu imi imaginam sa ies afara si sa nu am cu cine sa ma joc “frunza” , “1,2,3 la perete stai” sau orice alt joc.
Acum nu mai stiu cand am vazut ultima data copii in fata blocului meu. Si nu ca nu ar fi…doar ca isi petrec timpul prin alte locuri. Parintii nu-i mai lasa afara sau cei mici prefera sa se joace online cu oameni pe care nu i-au vazut nici macar o data. Cum sa ai pretentii din partea cand vine vorba de socializare daca ei nu au prieteni alaturi de care sa-si petreaca vacantele?

Daca cineva ma intreba pe la 9-10 ani care este cel mai bun prieten incepeam sa insir toate numele si eram suparata cand trebuia sa spun un singur nume. Nu concepeam sa nu am multi prieteni si nici nu intelegeam de ce adultii socializeaza mai putin ( in categoria adultilor care socializau putin nu intra si tata- el este un fenomen care se imprieteneste cu oameni chiar daca merge sa cumpere o paine)

Timpul a adus cu sine schimbari si oamenii s-au indepartat unii de altii pe masura ce s-au maturizat. Motive? Mult prea multe.
Cu greu mai poti sa raspunzi la varsta de 25 de ani la intrebarea cati prieteni buni ai? Prieteni sunt toti pana cand ai nevoie de ei, atunci fiecare se uita in alta directie si te lasa cand te astepti mai putin.

Oamenii devin rai, invidiosi si incep sa se concentreze prea mult asupra propriei persoane. In fata iti zambesc insa pe interior ii macina o invidie de nedescris. Fascinant este ca uneori poti sa citesti aceasta invidie in privirea sau in vocea lor- eu cel putin am aceasta capacitate de a “mirosi” astfel de comportamente. De ce sa fii prieten cu cineva care nu se bucura pentru tine sau mai bine zis impreuna cu tine?

Ce ar trebui sa faca un prieten adevarat? Nu cred ca sunt niste puncte pe care sa le bifeze, mai ales ca fiecare simtim cine ne este aproape si cine nu. Nu-i asa? Oricum prietenul adevarat e cel care te contacteaza atunci cand are nevoie de ceva, cand ai nevoie de ajutorul lui dar si fara motiv. Cat de des ii sunati pe cei din jurul vostru doar ca sa-i intrebati ce mai fac? Fara solicitari sau motive ascunse.

Eu propun sa facem impreuna chiar azi acest exercitiu si sa le dam un semn prietenilor, fie ca sunt cei mai buni sau pur si simplu prieteni.