Nu sunt genul care sa se bage in educatia copiilor (mai ales ca nu am) si nici nu sunt un geniu in domeniu, insa pot sa observ niste mici amanunte care le alunga uneori zambetul de pe fata celor mici.

De dimineata, in metrou era o familie care avea gemeni insa nu semanau, unul mai gras si negricios si altul mai slab si inalt..

Ce nu mi-a placut in timpul discutiilor- discutii care aveau loc in fata lor- este faptul ca orice actiune facuta de un copil era comparata cu o alta a fratelui. Unul era mai rapid, altul mai destept, altul mai cuminte.

Sa o fi privit parintii ca o incurajare? Cum sa-ti incurajezi copilul daca tu spui ca unul este mult mai frumos? Ce poate sa faca celalalt? Operatie estetica? Astfel se nasca rivalitatii intre frati si ei nici nu realizeaza ce a stat la startul acestora.

Nu am avut frati asa ca acest termen de comparatie nu a fost familiar in cazul meu. Pe de alta parte imi amintesc ca intr-o zi am fost la o vecina si am desenat niste brazi. Eu am luat ambele foi si m-am dus la tata sa-l intreb care desen ii place mai mult. Mi-a spus ca ambele insa mai mult ii place celalalt- el nu stia care e al meu. Nu m-am simtit tocmai ok asa ca ma gandesc oare ce este in sufletul copiilor care mereu sunt comparati cu ceilalati din jurul lor.

Am observat acest fenomen si cand cresc si au familii. Cu ce sentimente sa te duci la mama ta in vizita  cand ea nu  te intreba ce mai faci tu din cauza faptul ca mereu vorbeste despre problemele surorii tale.

Nu se pune problema ca nu ar fi iubiti la fel, insa chiar daca nu arata sunt sigura ca acesti copiii sunt afectati de comparatii, fie ca sunt facute in familie sau la scoala. Cand incepe scoala chiar se adanceste aceasta problema pentru ca parintii unor copii ajung sa-i ridice in slavi pe ceilalti din clasa si uita de odrasla lor. Din fericire nici la scoala nu am trecut prin asa ceva asa ca o iau ca  un motiv in plus pentru care sper sa ma insel de sentimentele pe care le pot avea cei mici.

Nu putem fi cu totii buni la toate. Si daca nu suntem de acord cu asta, ar fi bine sa evitam sa o spunem in fata celor mici.

Am dreptate? Daca mergem mai departe cred ca putem sa ne gandim la acelasi aspect si in cazul angajatilor. Multe barfe si sentimente nepotrivite pornesc de la favorizari nepotrivit comunicate.