Daca imi iei agenda simt ca “nu mai pot sa respir”. Lipsa ei ma nelinisteste, nu intr-un mod exagerat dar o vreau in geanta asa cum o persoana dependenta de telefon nu poate sa stea o zi fara el. Incerc sa ma adaptez  cu evernote insa gandul meu este tot la agenda si la stilou.

Dimineata am schimbat agenda. Am luat una mai mica si mai practica. In acest timp mi-a venit in minte intrebarea: de unde exista obsesia mea cu programarea a tot ce fac? Mai in gluma mai in serios am momente in care zic: Azi plec la 13.17, nu mai devreme nu mai tarziu. Intru intr-o precizie prea mare si observ ca unele persoane din jurul meu sunt putin speriate de acest comportament. Trebuie sa recunosc ca am si inceput sa glumesc mult pe tema asta si la mine mereu exista ore ciudate….21:53 sau 07:08.

De unde mi-au aparut aceste obiceiuri?

De la ai mei?

Putin. Ei sunt genul de persoane care nu sunt doar punctuali.

Pe vremea cand lucra tata trebuia sa ajunga la munca la 19. De fiecare data la 17.15 iesea pe usa in conditiile in care nu facea pe drum mai mult de 30 de minute. Fara sa imi dau seama am inceput sa fiu ca el. Sa ajung mai devreme si sub nicio forma mai tarziu. Mai bine aman decat sa ma las asteptata 30-40 de minute. Mi se pare o lipsa de respect fata de timpul meu si al celuilalt.

La fel daca plecam in vizita. Ne gandeam cum ar fi ca noi sa pregatim masa si sa asteptam musafirii care intarzie o ora. Si uite asa mereu eram la ora fixa sau mai devreme. Nici nu imi dau seama ce inseamna sa ajung tarziu.

Pe ei totusi nu i-am vazut notand ceva in vreo agenda. Atunci mi-am dat seama, a fost asa ca un fulger prin minte.

Cand eram mai mica am intrat in contact cu persoane care foloseau des agende si citeau foarte mult. Observam si fara sa vreau am inceput sa fac acelasi lucru.

Tot asa am simtit gustul cititului. Nu eram fan al cartilor insa daca ii vezi pe cei din jur ca in majoritatea timpului stat cu ochii in carti parca nu am mai ai de ales. M-am jucat cat m-am jucat pana m-a lovit curiozitatea. De ce rad cand oamenii citesc carti? De ce se intristeaza? Imaginatia mea trebuia hranita intr-un fel sau altul.

Suntem un produs al mediului inconjurator. Fara sa vrem. Oricat vrem sa fim altfel intotdeauna ne vor influenta cei din jurul nostru.

Acum nu sunt la fel de stricta insa imi place sa schitez ce si cand trebuie sa fac. Imi ofera incredere si organizare. Nu este sfarsitul lumii daca nu realizez tot ce mi-am propus insa raman putin pe ganduri ca sa inteleg ce si cum s-a intamplat de nu am finalizat.Uneori rup cate o pagina, pentru ca pot sau cu alte ocazii aman tot ce aveam planificat pentru un eveniment deosebit.

Prietenii mei stiu ca eu deja am planuit vacanta din ianuarie. Si nu de ieri, ci de luni bune.