…doar daca vrei

Ieri pe la ora 17 stateam pe canapea si ma gandeam ca imi planuisem de dimineata sa merg sa alerg pe seara. Imediat in mintea mea au aparut scuze ( e prea frig, e gheata, daca racesc, oricum nu am chef, mai bine citesc sau vad un film…etc). In timp ce ma luptam si la prima vedere era destul de clar rezultatul mi-am dat seama ca daca tot aman din diferite motive asa voi ajunge sa fac in final cu orice aspect din viata mea, fie ca este  important sau nu.

Dupa 10 minute m-am pregatit de alergat. Cand am iesit din bloc am realizat ca este mai multa gheata decat mi-as fi imaginat. Aveam de ales sa ma intorc sau sa merg mai departe. Apoi m-am intrebat: de ceva timp ma tot feresc sa nu cad. Oare daca o sa cad o sa fie sfarsitul lumii? Ce ar fi daca as alerga fara frica de a cadea?

Si uite asa am alergat in parc prin zapada, pe gheata, pe uscat si nu am alunecat. Nu am rezistat mai mult de 15 minute insa m-am intors acasa cu o satisfactie de neimaginat.

Va propun sa faceti ce am facut eu. Nu, nu ma refer la alergat ci pur si simplu la ceea ce aveti in minte. Luptati-va cu voi, motivati-va intr-un fel sau altul. Sentimentul de dupa o sa spuna totul.

Va garantez!