"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata." - O. Paler

…dupa prima tura de 10 km

Posted: August 12th, 2013 | Author: | Filed under: ...la alergat | Tags: , | No Comments »

Mi-am pus in minte in urma cu doua saptamani ca pe data de 10 august sa alerg 10 km indiferent de vreme sau de alte impedimente. Nu conta timpul necesar cat contau cei 10 km in sine, stiam ca o sa-i termin chiar de-ar fi fost necesar sa ma tarasc din parc pana acasa. La final din parc pana acasa am ajuns cu masina. 🙂

A fost o experienta interesanta pentru ca am invatat cat de cat ce ar trebui sa imbunatatesc. Chiar am inceput pregatirea din timp si am fost atenta la ce mananc si cata apa beau. Cu o zi inainte imi amintesc ca am baut aproximativ 2,5-3 litri de apa si am avut grija sa ma culc devreme astfel incat sa fiu odihnita a doua zi.

Sambata dimineata la ora 7 eram in picioare si am plecat spre parc. Am facut incalzire ( foarte putin) si am inceput alergarea. A fost usor si greu insa mi s-a parut mai ok pentru ca nu am alergat singura si a existat incurajare reciproca.

Pentru mine cei mai grei sunt primii 2 km apoi parca incep sa ma obisnuiesc cu situatia sau nu-mi mai dau seama daca ma mai doare sau nu ceva. Destul de dificil de suportat a fost tusea de la inceput generata de refluxul gastro esofagian si durerea de ficat care apare din cand in cand. Din fericire am uitat si de acestea dupa ce am depasit limita de cativa km. Ar fi fost culmea sa ma opresc doar pentru ca tuseam sau ma intepa ficatul….

Dupa cei 10 km am dormit 2 ore pana pe la vreo 12 si apoi nu am reusit sa mai dorm pana a doua zi de dimineata la ora 5.30. Pe langa asta am avut iar o migrena ingrozitoare. Dupa fiecare alergare mai lunga simt ca-mi explodeaza capul.

Astazi pot sa trag linie si sa spun ca am invatat cate ceva pentru urmatoarea alergare:

– in ultima perioada nu am stiut ce inseamna termenul de pauza sau refacere. Aproape in fiecare seara am mers sau alergat in medie cate 4-5 km;

– nu am baut deloc lichide inainte de alergare. Practic direct din pat m-am trezit in alergare 🙂 ;

– incalzirea a fost scurta si  incorecta fapt care mi-a adus o durere ingrozitoare de cap ( aici trebuie sa-i multumesc lui Andrei Rosu pentru lamurire);

– m-am culcat imediat si apoi seara nu am inchis un ochi. Data viitoare o sa am grija sa nu mai dorm dupa alergare pentru ca energia generata este mult prea mare;

– cu siguranta nu reusesc inca sa identific un ritm astfel incat sa respir cum trebuie;

– am avut cateva pauze cam lungi cand as fi putut sa merg fara sa ma opresc efectiv;

– o pastila pentru reflux m-ar fi ajutat;

-o sa ma gandesc ce sa mananc dupa alergari pentru ca inca nu stiu clar ce ar fi indicat.

Ramane de vazut la urmatoarea alergare mai lunga ce o sa fac.

 


…iesitul pe usa

Posted: July 11th, 2013 | Author: | Filed under: ...despre dezvoltarea personala, ...la alergat | Tags: , , | No Comments »

Asta e partea cea mai dificila cand vrei sa alergi. Daca ai facut primul pas si ai ajuns in parc/la sala iti pot spune felicitari chiar daca alergi 1 km sau 20. Pe masura ce “iesi” mai des pe usa vei vedea ca o sa ai si rezultate pe masura.Tu cum te motivezi sa alergi?

Avem tendinta de a gasi motive care sa ne faca sa amanam: fie ca ploua, ninge, ca avem ceva de facut sau ca ne este lene. Cred ca vi se intampla, mai ales daca alergati sau practicati orice alt sport. Nu este usor sa gasim motivatia dar fara ea nu putem realiza nimic, fie ca discutam de viata personala sau cea profesionala.

Tu cum te simti cand reusesti sa faci ceva ce nu credeai ca este posibil? Cum privesti intregul proces? A meritat? Cand ai avut un sentiment asemanator? Poti sa retraiesti in prezent ce simteai atunci?

Daca nu te poti motiva  atunci testeaza o varianta mai dura. 🙂 Pune un pariu cu un prieten si plateste  pentru fiecare sedinta de sport ratata sau orice vrei sa realizezi si nu esti inca motivat. Sunt curioasa daca lucrurile se schimba cand stii ca ai de platit 200 de lei.

Mai in gluma, mai in serios tot ce trebuie sa faci este sa-ti amintesti de ce ai inceput si ce iti doresti sa simti la final. Realizeaza o legatura intre sentimente si...iesi pe usa!


…la alergat

Posted: May 31st, 2013 | Author: | Filed under: ...la alergat | Tags: | No Comments »

Prima data cand am alergat mi-am rupt piciorul. Nu a fost cea mai frumoasa experienta insa o perioada destul de lunga am renuntat la acest sport. Tot ce stiu este ca atunci am terminat tura. Mi se parea nefiresc sa ma opresc daca tot o incepusem.

De anul trecut am inceput incet, incet sa alerg la sala si sa combin cu inot. Dupa ce m-am plictisit de moarte pe banda am iesit in parc. Am alergat iarna, am racit, am alergat si iar am racit. Cam asa am inceput eu sa alerg prin februarie.

Foarte putin la inceput si acum din ce in ce mai mult. Daca initial nu as fi crezut ca pot sa rezist mai mult de 1 km si practic imi doream sa ma teleportez acasa acum vad lucrurile dintr-o alta perspectiva. Vreau sa fiu acolo, sa pot mai mult si sa inving orice durere. Teoretic nu am voie din cauza spatelui insa practic fac tot posibilul sa uit de acest “mic” impediment.

In timp am evoluat. Mi-am luat incaltari potrivite si diferenta a fost una colosala. Apoi mi-am cumparat sosete si tricou pentru alergat. Cand am auzit prima data ca exista asa ceva am inceput sa rad. Cei care iubesc alergatul cu siguranta stiu cat de mult conteaza vestimentatia.

Multe persoane ma intreaba de ce alerg. Pe langa faptul ca pot 🙂 atunci cand alerg uit de tot, visez, evoluez, ma deconectez, am o stare excelenta, sunt eu sau oricine vreau. Da, cam asta e ideea. Cand alergi esti diferit si nimic nu pare imposibil.

 


…la testat alergatul de dimineata

Posted: May 28th, 2013 | Author: | Filed under: ...la alergat | Tags: , | No Comments »

De cateva zile am descoperit blogul lui Andrei Rosu si desi nu-l cunosc deja il admir pentru stilul sau de viata. Am ramas surprinsa de cum reuseste sa imbine perfect viata de familie, munca si sportul (si chiar face sport nu gluma!)

Dupa cateva postari citite la el pe blog m-am hotarat ca astazi sa incerc o alergare de dimineata. Aveam in gand sa ma trezesc la 5.00 insa mi-a fost destul de greu. Va dati seama ca Andrei are zile in care se trezeste la 4? 🙂 In final la ora 5.45 ieseam pe usa si imi calculam deja timpul astfel incat sa ma intorc intr-o ora.

Pe la 6 deja alergam in IOR si nu eram singura care facea asta. Cum sa nu vrei sa te bucuri de aerul rece, de pustietate, cantecul pasarilor si razele blande ale soarelui? Este incomparabil cu ceea ce vedem seara prin parc!

Mi-a placut foarte mult cu toate ca am imbinat alergatul cu plimbarea. Se pare ca ficatul sau ce o cauza durerea din partea dreapta nu ma lasa sa alerg atat cat mi-as dori. Am avut noroc ca nu am plecat singura si am inceput ziua cu o plimbare si o companie placuta.

Ar fi interesant sa fie inceputul unei schimbari radicale de program. Ramane de vazut cum ma simt si cum imi este mai usor sa-mi organizez treburile din timpul zilei.

Andrei are dreptate cand spune: “Daca eu pot…poate oricine!”

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...