"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata." - O. Paler

…iesitul pe usa

Posted: July 11th, 2013 | Author: | Filed under: ...despre dezvoltarea personala, ...la alergat | Tags: , , | Comments Off on …iesitul pe usa

Asta e partea cea mai dificila cand vrei sa alergi. Daca ai facut primul pas si ai ajuns in parc/la sala iti pot spune felicitari chiar daca alergi 1 km sau 20. Pe masura ce “iesi” mai des pe usa vei vedea ca o sa ai si rezultate pe masura.Tu cum te motivezi sa alergi?

Avem tendinta de a gasi motive care sa ne faca sa amanam: fie ca ploua, ninge, ca avem ceva de facut sau ca ne este lene. Cred ca vi se intampla, mai ales daca alergati sau practicati orice alt sport. Nu este usor sa gasim motivatia dar fara ea nu putem realiza nimic, fie ca discutam de viata personala sau cea profesionala.

Tu cum te simti cand reusesti sa faci ceva ce nu credeai ca este posibil? Cum privesti intregul proces? A meritat? Cand ai avut un sentiment asemanator? Poti sa retraiesti in prezent ce simteai atunci?

Daca nu te poti motiva  atunci testeaza o varianta mai dura. 🙂 Pune un pariu cu un prieten si plateste  pentru fiecare sedinta de sport ratata sau orice vrei sa realizezi si nu esti inca motivat. Sunt curioasa daca lucrurile se schimba cand stii ca ai de platit 200 de lei.

Mai in gluma, mai in serios tot ce trebuie sa faci este sa-ti amintesti de ce ai inceput si ce iti doresti sa simti la final. Realizeaza o legatura intre sentimente si...iesi pe usa!


…fara sa renunti

Posted: February 11th, 2013 | Author: | Filed under: ...despre dezvoltarea personala, ...prin viata | Tags: , , , , | Comments Off on …fara sa renunti

Voi va enervati des? Deschideti discutii interminabile care se finalizeaza cu o cearta? Eu sunt convinsa ca o cearta nu ajuta. Nu are cum sa rezolve o situatie ci poate doar sa creeze alte situatii neplacute. Cred in discutii calme si in oameni deschisi spre o conversatie linistita.

In ultima perioada am reusit sa fac un lucru pe care nu-l credeam posibil sau cel putin nu il testasem pana acum. O sa va spun o poveste adevarata cu un final fericit. Asta vara asteptam o datorie de la o cunostinta. I-am zis ca nu este graba si ca pot sa astept suplimentar o luna. Dupa vreo 2 luni a inceput sa nu mai raspunda la email, telefon, whatapp, mesaje pe facebook, etc. Atunci m-am trezit in fata faptului implinit si stiam ca nu mai am cum sa recuperez ce imi datora. Recunosc ca m-am enervat putin pentru ca nu ma asteptam si atunci cand nu te astepti iti este cel mai greu.

Ma tot gandeam ce ar trebui sa fac astfel incat sa rezolv. Daca incepeam o cearta probabil ca m-as fi simtit bine pe moment si atat. Nu ma gandesc ca o cearta rezolva o situatie ci dimpotriva o inrautateste. Variantele de a rezolva probblema erau foarte putine si eram in dilema. Ce am facut? In primul rand m-am convins ca nu are niciun rost sa ma supar si ca ar trebui sa abordez situatia intr-un mod neasteptat.

Uite asa din septembrie 2012 pana in prezent am inceput sa-i dau cate un mesaj la cateva zile ( pe facebook sau mail) in care il intrebam frumos daca a avut timp sa-mi transfere datoria. Scriam atat de frumos, incat nici mie nu-mi venea sa cred cat de amabila eram. La inceput am avut tentatia de a spune cateva lucruri pe care poate le-as fi regretat insa am facut tot posibilul sa ma calmez. Dupa vreo luna deja devenise un obicei prin care ma adresam si era ca un lucru pe care stiam ca trebuie sa-l fac. Nu am primit nici macar un raspuns, fie ca traieste, ca are o problema sau pur si simplu ca nu-mi poate raspunde.

Acum doua zile primesc un mesaj prin care isi cere scuze si imi spune ca mi-a trimis banutii. A gasit si o explicatie logica care probabil m-ar fi facut sa regret o eventuala cearta de anul trecut.

Inca ma bucur ca am avut rabdare si am abordat situatia cu mult calm.

sursa foto: www.freedigitalphotos.net

autor: Stuart Miles

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...