"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata." - O. Paler

…viata ca o calatorie cu trenul

Posted: January 23rd, 2014 | Author: | Filed under: ...prin viata | Tags: , | No Comments »

Viata este ca o calatorie cu trenul. Inainte sa se urce in tren calatorul nostru ajunge in gara. Acolo este ghidat spre trenul sau, are totul notat pe bilet si desi este aglomerat in gara nu se teme de nimic.

Din fericire are posibilitatea de a alege destinatia dorita. Dupa ce s-a decis porneste intr-o calatorie. Urca timid si se uita in stanga, dreapta dupa locul sau. Va vedea ca unele locuri sunt mai confortabile ca altele, unele ii ofera o priveliste deosebita si altele ii pot crea o stare inconfortabila.

In acest tren isi va face multi prieteni dar si dusmani. Nu se stie niciodata pe ce loc s-a asezat si pe cine va deranja. Cunoaste insa multi oameni extraordinari care il vor invata sa rada, sa iubeasca, sa simta ca traieste. Acesta calatorie este unica si va trai clipe unice.

Din cand in cand trenul opreste in gara. Unele persoane dragi lui vor cobori si il vor lasa sa-si continue singur drumul. Nu e cazul sa-si faca griji pentru ca alti calatori vor urca in tren. Din acea gara ei vor fi alaturi de el in calatorie  atat timp cat biletul le va permite.

Are multe de explorat in acest tren, fiecare calator, vagon si compartiment. E mai mult decat si-ar putea imagina si curiozitatea ii face si mai interesanta calatoria.

Din cand in cand se mai gandeste si la destinatie. Dar daca i-as spune ca drumul in sine conteaza mai mult decat destinatia finala? Alergam prin gari, compartimente si uitam ca partea cea mai frumoasa trece pe langa noi. Nu exista limite, ele sunt doar in mintea noastra asa ca daca la un moment dat o sa simta nevoia sa coboare sa nu uite ca trenul este condus de cineva. Cu siguranta este chiar calatorul nostru cel care conduce, insa nu a realizat asta pana acum. Imediat cum constientizeaza asta devine de neoprit  intelegand inca o data importanta calatoriei.

Inca ceva: Calatorul nostru nu ramane singur. Cele mai grele calatorii sunt cele in care stai singur si privesti pe geam, fara nimeni care sa-ti fie alaturi din toate punctele de vedere. Cei din jurul lui au o mare contributie si il vor invata sa-si conduca mai bine trenul si de ce nu sa-si schimbe si destinatia. Cine il opreste?

 

sursa foto: freedigitalphotos.net


Sometimes you win and sometimes you learn

Posted: September 16th, 2012 | Author: | Filed under: ...prin viata | Tags: , , , , | No Comments »

Cui nu ii este greu sa piarda? La prima vedere ai putea spune ca nu am pierdut nimic. Se prea poate pentru ca asta am lasat sa se vada.

Cand pierzi este greu insa nu este sfarsitul lumii. Este doar o etapa a vietii din care ar fi bine sa inveti.

Oamenii se lupta intre ei pentru orgoliu si uita ca poate acel ceva nu este atat de  benefic si ca nu este capat de tara daca spun STOP.

Stiu ca diferenta dintre cel care castiga si cel care pierde este una simpla. Amandoi cad de acelasi numar de ori insa cel care castiga se ridica inca o data, in timp ce celalalt alege sa ramana la pamant.

Putem noi totusi sa ne ridicam la infinit daca intelegem ca nu se mai poate? Ar fi pacat sa ne oprim fara sa incercam, fara sa incercam si iar sa incercam, insa si mai pacat ar fi sa ne incapatanam sa ramanem sus cand de fapt…am cazut de mult. Nici nu realizam si nici nu invatam. Ne luptam cu noi si speram ca vom realiza ceva formidabil. Si daca nu e asa? Daca mai avem de invatat pana sa ajungem acolo?

O etapa a evolutiei noastre este sa invatam sa pierdem. Sa pierdem frumos si sa nu ne fie rusine de rezultatele noastre. Poate nu a fost momentul potrivit sau proiectul care sa ne reprezinte.

Ajungem sa realizam tot ce am vrut la un moment dat nu ne mai este suficient si poate si provocarile s-au schimbat. Tine de evolutie, de invatare…

 De cele mai multe ori aleg sa invat si sa merg mai departe.


…despre 15 intamplari care te vor pune pe ganduri

Posted: August 30th, 2012 | Author: | Filed under: ...prin viata | Tags: , , , | No Comments »

Cine ti-a spus ca viata e simpla s-a inselat. Cadem, ne ridicam, cadeam si in final nu avem de ales si ne vom ridica iar. Tine de tine sa stii ca mereu trebuie sa fii sus.

Traim depresii din lucruri simple si nu realizam ca de fapt suntem binecuvantati cu lucruri pe care nu stim sa le apreciem asa cum ar trebui. Oare cati si-ar dori sa fie in pielea ta? Sa aiba ce ai tu? Mereu avem tendinta de a ne uita prea mult in ograda celuilalt si sa nu ingrijim curtea proprie.

Am gasit pe internet un site unde oamenii se descarca efectiv si scriu lucruri care i-au marcat intr-un fel sau altul in cursul acelei zile in care posteaza povestea/intamplarea.

Sunt povesti triste, foarte triste dar care sunt parte din viata noastra. Nu putem sa credem ca noua nu o sa ni se intample si chiar daca nu o sa traim ceva asemanator ar fi bine sa meditam putin asupra lor.

Citeste mai mult…despre 15 intamplari care te vor pune pe ganduri


….si cel mai bun prieten

Posted: August 23rd, 2012 | Author: | Filed under: ...prin viata | Tags: , , | No Comments »

Cand eram mica ma imprieteneam foarte repede. Daca in jurul meu erau copii eram convinsa ca trebuie sa merg la ei si sa ne jucam impreuna. Si uite asa de la o simpla intrebare: “Vrei sa fim prieteni?” se legau relatii care durau cu anii. Nu imi imaginam sa ies afara si sa nu am cu cine sa ma joc “frunza” , “1,2,3 la perete stai” sau orice alt joc.
Acum nu mai stiu cand am vazut ultima data copii in fata blocului meu. Si nu ca nu ar fi…doar ca isi petrec timpul prin alte locuri. Parintii nu-i mai lasa afara sau cei mici prefera sa se joace online cu oameni pe care nu i-au vazut nici macar o data. Cum sa ai pretentii din partea cand vine vorba de socializare daca ei nu au prieteni alaturi de care sa-si petreaca vacantele?

Daca cineva ma intreba pe la 9-10 ani care este cel mai bun prieten incepeam sa insir toate numele si eram suparata cand trebuia sa spun un singur nume. Nu concepeam sa nu am multi prieteni si nici nu intelegeam de ce adultii socializeaza mai putin ( in categoria adultilor care socializau putin nu intra si tata- el este un fenomen care se imprieteneste cu oameni chiar daca merge sa cumpere o paine)

Timpul a adus cu sine schimbari si oamenii s-au indepartat unii de altii pe masura ce s-au maturizat. Motive? Mult prea multe.
Cu greu mai poti sa raspunzi la varsta de 25 de ani la intrebarea cati prieteni buni ai? Prieteni sunt toti pana cand ai nevoie de ei, atunci fiecare se uita in alta directie si te lasa cand te astepti mai putin.

Citeste mai mult…

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...